După cai veniră Muriel, capra cea albă şi Benjamin, măgarul. Boxer era un animal enorm, înalt de peste un metru optzeci şi mai puternic decît oricare doi cai normali luai la un loc o dungă albă care-i mergea de-a lungul capului pînă la nas îi dădea un aer destul de stupid şi, de fapt, el nici nu era grozav de inteligent, dar toată lumea îl respecta pentru tăria lui de caracter şi formidabila putere de muncă. Clover era o iapă corpolentă cu aspect matern, între două vîrste, care nu-şi recăpătase deloc silueta după cel deal patrulea mînz. Boxer şi Clover, cei doi cai de traciune, intrară împreună, mergînd foarte încet şi atent, cu copitele lor mari şi păroase, de teamă să nu calce vreun animal ascuns în paie. Găinile se cocoară pe pervazurile ferestrelor, porumbeii se suiră, bătînd din aripi, pe căpriorii acoperişului, iar oile şi vacile se aşezară în spatele porcilor şi începură să rumege. Primii veniră cei trei cîini, Bluebell, Jessie şi Pincher, apoi porcii care se aşezară pe paiele din faa platformei. Nu după mult timp, începură să sosească şi celelalte animale, fiecare făcîndu-se comod după obiceiul său. Avea doisprezece ani şi, în ultima vreme, crescuse cam prea lăbărrat, dar era încă un porc cu aspect maiestuos, arăta înelept şi binevoitor, cu toate că niciodată nu i se tăiaseră colii. La un capăt al hambarului cel mare, pe un fel de platformă înălată, Seniorul stătea deja instalat pe culcuşul său de paie, sub un felinar agăat de o bîrnă. Bătrînul Senior ― întotdeauna era numit astfel, deşi la expoziie fusese prezentat sub numele de Frumosul din Willingdon ― impunea atîta respect la fermă, încît fiecare era oricînd gata să-şi sacrifice o oră de somn pentru a auzi ce avea el de spus. Căzuseră de acord să se întîlnească toate în hambarul cel mare, îndată ce domnul Jones se retrăgea la o distană sigură.
În timpul zilei, circulase zvonul că bătrînul Senior, porcul Middle White premiat, avusese un vis ciudat în noaptea dinainte şi că voia să-l comunice şi celorlalte animale. Imediat după ce lumina din dormitor se stinse, un freamăt şi o agitaie se făcură simite prin toate colurile fermei. Cu cercul de lumină al felinarului jucînd dintr-o parte în alta, el traversă curtea împleticindu-se, îşi azvîrli cizmele din picioare la uşa din spate, îşi turnă un ultim pahar de bere din butoiul din cămară, apoi urcă scările spre dormitor, unde doamna Jones şi începuse să sforăie. Domnul Jones, proprietarul fermei "Conacul", încuie coteele de găini pentru noapte, dar, cum băuse peste măsură de mult, uită să astupe şi deschizăturile pentru ciugulit.
0 kommentar(er)
